Stiu ca n-am mai scris nimic de mai bine de o luna. Asta si pentru ca nu am avut nimic interesant de transmis.
In afara de aceleasi piedici ale vietii de zi cu zi. Criza bat-o vina. Mai grav e ca totul e psihologic. Si nu se poate sa-ti mearga mai mult sau mai putin decat foarte prost. Treaba nu e in sutimi masurata, dar sigur da cu virgula(la calcule).
Prin septembrie asa m-am hotarat eu ca tare mi-ar prinde bine o pauza. Mai pe scurt durere in partea uneori moale, alteori tare a problemei, timp de vreo luna. Mancarimile au inceput in schimb in octombrie, ca toamna trebe neaparat sa se futa treaba.
Acelasi decor, alt scenariul. Ala cu a venit criza, nu mai am loc de munca, nu vrea nimeni sa angajeze ca politica pute la noi in tara si pana nu iese un prost presedinte toti stau s-astepte. Peste toate astea, banii au devenit un bun exotic, adica am auzit c-ar creste pe undeva prin alte parti indepartate.
Pe langa astea peste tot pe unde intorci capul ba dai de paranoici (aia de se tem de gripa porcina ) , toti arata la fel – sunt albi la fata , ba de revoltati, grevistii carora nu le mai ajunge, ba peste toti credinciosii pamantului care se calca in picioare pe la sarbatori sa atinga moaste. Te exaspereaza peste masura ca nici cu privirea nu mai poti arunca.
In rest a fost destul de simplu: facultate, betie, somn, plecari acasa si treburi administrative prin casa. Nimic iesit din comun.
