You are currently browsing the category archive for the ‘About Me’ category.

O conditie, pe care am descoperit-o a fi necesara daca vrei sa faci advertising sau comunicare in general. Asta la nivelul din care sa-ti iasa si tie ceva bani.

Cel mai bine dupa parerea mea, despre acest lucru ne-a vorbit Eliza Rogalsky. O persoana despre care se spun atatea lucruri wow, incat doar numele starneste curiozitati, printre noi pustii comunicarii.

Curiozitati ce mi-au fost satisfacute joia trecuta. Si lumea a avut dreptate. La fel ca si Simona, are o personalitate vibranta si e foarte fun. Si din cate am vazut nu se sfieste sa le spuna lucrurilor pe nume. Plus ca are coolness-ul ei aparte. De care devii constient imediat ce o zaresti. Si are farmecul ala, ca ai avut tu ceva curiozitati inainte, dar sa vezi cate o sa ai dupa ce stai si-o asculti.

Si ne-a povestit si despre cum sa fii curios, si despre cum sa te mentii curios, si cum vede ea lumea, si ce putem invata din lucrurile care ni se-ntampla.

Ce sa mai, suntem tinuti in aceeasi nota, inspirationala, si avem parte de oameni, despre care eu credeam ca ar trai pe undeva prin alte parti pline de farmec, in nici un caz la noi in tara. Momentan ma bucur de primele impresii, la suprafata lucrurile arata extrem de bine. Ramane sa vad cum e si cu profunzimea lor. Dar pentru asta trebuie sa mai treaca ceva timp.

Pana atunci deviantul meu a sarit de 2000, si sa auzim numai de bine.

Advertisements

Am rezolvat-o si pe-asta. De azi am si eu un loc stabil in care sa-mi odihnesc oasele peste noapte.

Am prins camin la a n-a redistribuire. Ceea ce e cool. Pentru ca nu trebuie sa ma mai agit. O sa-mi fie dor de diminetile in care ma trezeam cu gandul “Oare o sa mai dorm asa bine la noapte? Si daca da , unde ?”.

Caminul nu e senzatie, dar pentru strictele mele nevoi, gen dus si somn, o urma de caldura si un dulap la care sa am acces cand vrea muschiul meu, fara sa-mi pun intrebari de genu “Oare geanta cand o sa mi-o revad ? Se poate azi ? As prefera, azi”, e numai bun sa deserveasca scopului fara sa-mi suga prea multi bani.

Asta pentru ca in rest reusesc sa-mi ocup timpul. Si oricum n-am prea multa stare. Trebuie sa ma fatai de colo colo, ca sa nu ma plictisesc de aceleasi locuri si aceleasi fete. Ce ti-e si cu curiozitatea asta.

Deocamdata, atat pentru transmisia live de la, deja obisnuita mea facultate, Cibernetica, Ase.

Mi-e bine. De mult n-am mai fost asa.

Azi, dupa o zi lunga si plina de evenimente, eforturile mi-au fost confirmate. Am primit aplauze. Si e bine. Inca sunt euforic. De mult nu am mai fost aplaudat pentru realizari. De prin liceu mai exact, cand jucam schite la balurile bobocilor. Uitasem cat de bine e.

Ma bucur sa vad ca temele si modul nostru(adica eu si mirela) de gandire este apreciat. Si daca apreciezi si tu, nu te sfii sa dai un like.

In aceeasi nota a intamplarilor bune pe ziua de azi, anunt sus si tare ca mi-am recuperat valiza cu haine. Ca sa fac povestea lunga mai pe scurt, emo dude care imi spusese ca pot sa stau cu el, nu mi-a raspuns din nou la telefon vreo 2 zile. Azi mi-a trimis mesaj sa ma duc dupa bagaj. Partea creepy e ca a trebuit sa-i dau beep cand eram in fata scarii de bloc, iar el mi-a scos valiza in fata usii garsonierei in care statea. N-avea chef de nimeni.

Oricum, ma simteam prea bine ca sa stau sa inteleg toti incuiatii si motivele actiunilor pe care le intreprind.

Ma mai bucur ca mi-e cald, ca sunt pe cale sa adorm si ca am sa beau o sticla de vin in cinstea aplauzelor si am sa adorm linistit cu gandul la ziua de maine. Fapte mari se anunta in continuare.

Pana atunci numai de bine. Si multumesc mult pentru aplauze.

Tanar fiind, la pas prin capitala hoinaream. Cred ca pentru a 5-a zi la rand.

E destul de misto, pe cat de ciudat poate parea. Eu, tanar talent in cautare de cazare prin Bucuresti sunt nevoit sa dorm in fiecare seara, pe la Unu’ sau Altu’. Gen. Ca tot e la moda Guess Who.

Partea buna e ca am unde sa dorm, partea mai putin buna e ca ziua nu prea am unde sta. Ca lumea lucreaza. Asa ca, cu dimneata-n cap, fara planuri pornesc hoinar prin capitala.

Azi s-antamplat cam pe la 7 asa, cand singurul lucru interesant parea sa fie ceata. Acum am zabovit nitel prin faimoasa mea facultate Cibernetica, sa transmit Live and Uncut. Da sunt la Ase, si momentan, mi-e bine. Ma bucur ca am net moca.

Printre altele, daca tot am privilegiul sa pierd timpul, trebuie sa va povestesc cum a mai fost la scoala. C-a mai trecut o saptamana in care multe s-au intamplat, si nu stiu cu ce sa-ncep.

A fost o saptamana alternativa in sensul ei. Am avut luni curs de Creative outdoor la Graffiti DDBO, sau cum sa faci publicitate din spatii neconventionale, unde ne-am stors creierii pentru Click Net, sub forma de exercitiu. Partea buna e ca ne-am ales fiecare cu cate 2-3 idei de executat si pus la portofoliu.

Miercuri ne-am informat despre Creative Media la Starcom, unde am vazut cum e sa-ti faci canale media din orice si oriunde. Sa renunti la banalul televizor sau mai noul net, sa lasi draq printu’ de-oparte si sa te apuci sa faci publicitate prin copaci sau alte locuri.Gen.

Joi ne-am distrat outside the BOX, cu Sebi Olar, un tip destul de funny care lucreaza si el asa pe la McCann. Ne-am exersat din nou muschii creativi, prin tot felul de brief-uri cu si despre Halloween si nu numai, si ne-am ales si cu teme care mai de care.

As mai avea de povestit de saptamana trecuta tot felul de intamplari, dar vor urma intr-un alt post, nu de alta dar trebuie s-o iau din nou din loc. Calatorului ii sade bine cu drumul. Ne mai auzim noi.

Scoala, care nu e scoala. Locul in care de oftici cand cursul se temina. Asta deoarece din primul minut, intri intr-o alta dimensiune. Unii ii zic flow. Si timpul zboara. Si parca In secunda doi e gata. Si ai mai vrea.

Cu varf si indesat. E ca atunci cand visezi frumos si cineva se gaseste sa te trezeasca cand ti-e visul  mai dulce.

S-au schimbat mult lucrurile. Acum scoala are acel “joix de vivre” dupa care cred ca tanjea. Si asta se datoreaza, oamenilor  smart and fun care ne tin noua cursuri.  Cei care au abilitatea de a-ti induce sentimentul ca sunt asemeni prietenului/ei haios/a  si neastamparat/a.

Oameni carora le place sa rasplateasca lumea in care traiesc cu viziunile lor. Personalitati savuroase care radiaza pofta de viata, optimism si multa culoare. Cei care te fac sa afirmi “Vreau si eu sa traiesc ca ei.” Cum ii place lui Iashido sa puna “Traiesc porno.”

Ei sunt cei care te invata ca porno e bine, e cool. Porno e cum trebuie sa fie. Crud, explicit si experimental, un mod istet si hazliu de-ati trai viata. Dezinhibat, fara prejudecati si clisee.  Fii tu insuti si experimenteaza cat de mult poti.

Apoi, am cunoscut-o la pr creativ pe Simona Dan, de la Rogalski-Grigoriu. O fata, pe care, pur si simplu, n-ai cum sa n-o placi. Are lipici la public si le are si cu povestile. One girl show. Creeaza o atmosfera foarte calda si e foarte hazlie. Are si o pofta de viata contagioasa si pare sa lumineze si sa coloreze totul in jurul sau.  Sa tot stai s-o asculti.

Asa a fost o saptamana de trai porno la scoala alternativa. De-abia astept saptamana care vine, si am renuntat sa-mi mai fac idei despre cum au sa decurga lucrurile. Pentru ca, de fiecare data, am fost suprins total. Am sa ma rezum doar la a ma bucura de ceea ce primesc.:D

4Ideas WebDesign

Ze list!

toateBlogurile.ro

Archives

Twitts

Error: Twitter did not respond. Please wait a few minutes and refresh this page.

Pages

Advertisements