Un dus rece, servesti!?

      Student fiind un scop in viata imi cautam, pana intr-o zi cand a trebuit sa ma trezesc la realitate. Lunatic de felul meu si oarecum indiferent la ce se intampla-n jur, am avut parte de un fel de dus extrem de rece, arctic as putea spune.

     Uneori valurile se mai sparg, te mai izbesc de stanci. Cam asta a fost si in cazul meu. Si intr-un fel sunt foarte bucuros ca s-a intamplat asa. Este un rau atat de necesar. Dar ca sa trec la subiect mi-am castigat independenta peste noapte. Din toate punctele de vedere. Satula de situatia mea de la facultate care nu e tocmai roz  si pe fondul crizei financiare, familia a decis. Nu te mai putem sustine financiar. “Oo!!!” mi-am spus. Asta nu suna palpitant in felul in care percep eu palpitantul. Pe langa toate astea s-au naruit cam multe in jurul meu. Are legatura cu facultatea si cam cu tot ce  tine de ea.  

    Datorita lipsei mele de implicare in viata universitara trebuie sa repet ultimul an de facultate.  Dezinteresul e un lucru pe care mi-l asum ca si cauza lui lipsa de informare. In decursul a doi ani de zile am ajuns la concluzia ca ceea ce studiez nu se potriveste deloc cu mine. Informatica economica o fi ea buna, dar pentru altii. Mi-e nu-mi place, cu toate ca m-as descurca, nu cred ca as reusi vreodata sa ies din mediocritate. De aici au inceput sa cada toate in cascada : ca sa repet anul am nevoie de bani – sa-mi platesc taxa, sa stau cu chirie in bucuresti ca n-o sa mai prind loc in camin(ceea ce e f mijto, detest statul in camin). Pe langa asta si incurajarea materiala din partea parintilor. Suna tentant, nu ?

      La inceput am vrut sa renunt. Dar am zis ca ar fi in zadar. Au inceput dileme si intrebari legate de ocupatiile mele viitoare. Am incercat sa-mi caut de munca. Eram optimist. A trecut o luna de zile si nimic. Adio si optmism. Si cand asta dispare ar fi bine sa stii ca ai probleme. De ex: Oare la ce sunt bun? Oare sunt in stare sa fac ceva? De ce nu ma baga nimeni in seama ? M-am simtit inutil, fara valoare si am devenit din ce in ce mai stresat. Insa am continuat sa sper. Poate am si pe cineva, acolo sus , care sa ma iubeasca. 

    Si se pare ca am. Norocos de fel, am primit oferte. Si m-am si angajat. Si mi-a fost greu si inca imi este. Dar nu ma dau batut. Lucrez ca graphic designer la un studio de grafica. Si imi place la nebunie. Si mai si castig destul cat sa ma intretin.  Pana la urma tot raul spre bine.